Iarna

Ce faci atunci cand te sufoci? Ce faci atunci cand te sufoci si ai realizat ca respiratul nu mai e suficient?

Simt frigul cum ma imbratiseaza puternic. Pare atat de material... as vrea sa ma las pe el, sa ma cuprinda pe de-a-ntregul in a lui stransoare, sa ma inghita cu totul.

Nu imi sta in fire sa o fac, dar imi permit sa ma gandesc la faptul ca as putea-o face.

Privesc in sus si trag aer in piept. Prizez frigul unui oras ce inca doarme. Un curent dulce ma cutremura pana in varful degetelor si simt ceea ce unii ar putea numi libertate. Pasesc. Inima mi se strange la fiecare muscatura pe care piciorul meu o ia din albul rece. Acel scartait moale - o usa veche prin cadrul careia nicio fiinta nu a mai trecut, o poarta dincolo de care se afla propriul sine- e, in mod paradoxal, creeat de nou.

Alerg spre ceva. Sau de ceva. Si nu ma opresc. Nu imi sta in fire sa ma opresc. Alerg cu cerul, cu luna, cu stelele. Alerg cu zapada.








Zapada, gheata, brad, globuri, luminite, cozonac. Vacantaaa!