Ce faci atunci cand te sufoci? Ce faci atunci cand te sufoci si ai realizat ca respiratul nu mai e suficient?
Simt frigul cum ma imbratiseaza puternic. Pare atat de material... as vrea sa ma las pe el, sa ma cuprinda pe de-a-ntregul in a lui stransoare, sa ma inghita cu totul.
Nu imi sta in fire sa o fac, dar imi permit sa ma gandesc la faptul ca as putea-o face.
Privesc in sus si trag aer in piept. Prizez frigul unui oras ce inca doarme. Un curent dulce ma cutremura pana in varful degetelor si simt ceea ce unii ar putea numi libertate. Pasesc. Inima mi se strange la fiecare muscatura pe care piciorul meu o ia din albul rece. Acel scartait moale - o usa veche prin cadrul careia nicio fiinta nu a mai trecut, o poarta dincolo de care se afla propriul sine- e, in mod paradoxal, creeat de nou.
Alerg spre ceva. Sau de ceva. Si nu ma opresc. Nu imi sta in fire sa ma opresc. Alerg cu cerul, cu luna, cu stelele. Alerg cu zapada.
Zapada, gheata, brad, globuri, luminite, cozonac. Vacantaaa!
marți, 11 decembrie 2012
luni, 19 noiembrie 2012
W.W.W.
Habar nu am ce caut aici. Ma simt ca in Vestul Salbatic, privind cu atentie un ghemotoc de paie cum imi taie calea si se rostogoleste agale, nestingherit de vreo vietate. Praf. Si fluieratul ala pe care il aud cowboii cand urmeaza sa se intample ceva dramatic...
Acum imi ridic borul palariei cu aratatorul si spun, fixand cu privirea fantoma (e de la caldura!): "Nu ar fi mai usor daca ti-as spune, daca ti-as spune direct... tot?", dar apoi imi amintesc de ce nu am facut-o pana acum. Mai am de strabatut o buna bucata de desert (nu ciocolata, frisca si fructe, ci nisip, serpi si cactusi) pana sa-mi adun curajul, sa-mi scot Revolveru', sa fac pe dura si sa-mi pun viata in joc. Dramatic, stiu. Si mai stiu ca, atunci cand o voi face, vei sti ca ma voi preda inainte sa inceapa, de fapt, distractia. Imi asum asta.
"Dar ce-i cu atata graba?! Nu e ca si cum ar fi maine sfarsitul lumii. Mai e o luna pana atunci."
Si asa cautam cu totii pretexte ca sa o pornim inspre apus, cu camera ce ne filmeaza din spate silueta intunecata, indepartandu-se spre epicul portocaliu al soarelui de la ora sase. Hmm... Cred ca n-ar fi trebuit sa plec pe jos.
Si nu, nu vreau sa spun nimic, de fapt. Am prea multa imaginatie si nu stiu ce sa fac cu ea. Afara e frig. Vreau sa fiu undeva, la caldura. Vreau sa privesc realul, si nu fantoma.
Acum imi ridic borul palariei cu aratatorul si spun, fixand cu privirea fantoma (e de la caldura!): "Nu ar fi mai usor daca ti-as spune, daca ti-as spune direct... tot?", dar apoi imi amintesc de ce nu am facut-o pana acum. Mai am de strabatut o buna bucata de desert (nu ciocolata, frisca si fructe, ci nisip, serpi si cactusi) pana sa-mi adun curajul, sa-mi scot Revolveru', sa fac pe dura si sa-mi pun viata in joc. Dramatic, stiu. Si mai stiu ca, atunci cand o voi face, vei sti ca ma voi preda inainte sa inceapa, de fapt, distractia. Imi asum asta.
"Dar ce-i cu atata graba?! Nu e ca si cum ar fi maine sfarsitul lumii. Mai e o luna pana atunci."
Si asa cautam cu totii pretexte ca sa o pornim inspre apus, cu camera ce ne filmeaza din spate silueta intunecata, indepartandu-se spre epicul portocaliu al soarelui de la ora sase. Hmm... Cred ca n-ar fi trebuit sa plec pe jos.
Si nu, nu vreau sa spun nimic, de fapt. Am prea multa imaginatie si nu stiu ce sa fac cu ea. Afara e frig. Vreau sa fiu undeva, la caldura. Vreau sa privesc realul, si nu fantoma.
miercuri, 17 octombrie 2012
joi, 5 iulie 2012
La Zalau e sarbatoare again!
Acum ca totul e la trecut, ca "va fi" s-a transformat in "a fost", pot spune ca "este" a durat destul cat sa compenseze toata asteptarea. (Am asteptat atat ca sa il vad, sa il ating, sa il compar pe el-cel adevarat cu el-cel din mintea mea... Perfect in ambele versiuni.) Dar departe de a fi suficient.
Am trait fiecare clipa cu o luciditate dureroasa, repetandu-mi iar si iar "Tine minte! Esti aici, acum!", dar mai mult de atat nu cred ca as fi putut lungi timpul.
In mare parte, nimic nu e alb sau negru. Totul este si alb si negru, doar ca in procente diferite. De-asta exista tonuri de gri, nu? Sunt in plin proces de acceptare a ambivalentei. Intotdeauna exista parti bune si parti rele.
Dar, cu toate astea, pot spune ca aceasta a fost una dintre cele mai frumoase experiente (poate chiar cea mai frumoasa) din viata mea de pana acum. Pentru ca... am invatat.
P.S. Am invatat ca pot avea o criza de ras cu ajutorul motanului Tom.
P.P.S. Sper din suflet ca nu vei vedea niciodata ce mai scriu eu pe-aici... despre tine, pentru ca... Oricum stii in mare parte, dar nu vreau sa ai satisfactia certitudinii. Totusi, daca citesti, te rog sa-mi spui, ca sa nu ma mai chinui atat. Pweetty pweese, have mercy!
Am trait fiecare clipa cu o luciditate dureroasa, repetandu-mi iar si iar "Tine minte! Esti aici, acum!", dar mai mult de atat nu cred ca as fi putut lungi timpul.
In mare parte, nimic nu e alb sau negru. Totul este si alb si negru, doar ca in procente diferite. De-asta exista tonuri de gri, nu? Sunt in plin proces de acceptare a ambivalentei. Intotdeauna exista parti bune si parti rele.
Dar, cu toate astea, pot spune ca aceasta a fost una dintre cele mai frumoase experiente (poate chiar cea mai frumoasa) din viata mea de pana acum. Pentru ca... am invatat.
- Am invatat sa apreciez mai mult tot ceea ce ma inconjoara (cat de multe stele se pot vedea intr-un intuneric total; cat de cald e asfaltul in noptile de vara; cat de buna devine o mancare fierbinte dupa o ploaie rece; cat de amuzant e sa participi la joculete retardate... in ploaie);
- Am invatat puterea comunicarii; uneori oamenii ma pot ajuta mai mult decat autosugestia (mai ales atunci cand sunt implicati direct) ;
- Am invatat cat de nociva e gelozia (si cum se poate irosi timp pretios in care ai putea fi fericit);
- Am invatat cat de puternic poate fi ecoul interior pe care il au gesturile mici, aparent neimportante;
- Am invatat ca pentru a fi totul perfect e nevoie deopotriva de dragoste si de prietenie... Atat in aceeasi persoana, cat si in persoane diferite. Solutia este gasirea unui echilibru intre cele doua, fiindca e imposibil sa alegi si sa ramai fericit in acelasi timp.
- Si, cel mai important, am invatat...
A, am mai invatat si ca sunt al naibii de dura, fiindca am reusit sa stau in bratele tale, ascultand asta, fara sa plang... Stiind ca a doua zi urma sa plec (sa stii ca plansul incepe atunci cand lacrimile o iau la vale si nu cand ochii devin sticlosi, clar?!).
P.S. Am invatat ca pot avea o criza de ras cu ajutorul motanului Tom.
P.P.S. Sper din suflet ca nu vei vedea niciodata ce mai scriu eu pe-aici... despre tine, pentru ca... Oricum stii in mare parte, dar nu vreau sa ai satisfactia certitudinii. Totusi, daca citesti, te rog sa-mi spui, ca sa nu ma mai chinui atat. Pweetty pweese, have mercy!
marți, 10 aprilie 2012
Mi-e dor :)
E amuzant cum am crezut ca nu mai insemni nimic pentru mine, ca nu esti decat o frumoasa amintire a unei asa-zise "iubiri imposibile", ca ai incetat sa mai stai pe piedestal... acolo, in bezna universului meu interior. Acum realizez de fapt ca nu am gustat mai nimic din "Tu", fiindca abia acum, dupa doi ani de zile, am inceput...sa te cunosc.
Nu am stiut mai nimic despre tine; totusi, mi-a pasat. De ce?
Mereu ma intreb cum ar fi fost daca nu ne-ar fi despartit atatia kilometri; imi raspund simplu "Nu conteaza. Totul e asa cum e... si nu pot face nimic pentru a face distanta sa dispara de tot". Sunt geloasa. E absurd. Nu as putea sa-ti reprosez nimic. Nu e vina nimanui.
Imi asum toata durerea ce va sa vina, imi asum toate lacrimile pe care le voi varsa pentru tine, imi asum toate riscurile unei inimi frante. Minte-ma, minte-ma frumos! Nu-mi pasa... Oricum as fi facut asta pentru ca eute iu tin foarte mult la tine si imi e de-ajuns.
Desi...stiu ca ai nevoie de mine, ai nevoie de un prieten :)
Nu am stiut mai nimic despre tine; totusi, mi-a pasat. De ce?
Mereu ma intreb cum ar fi fost daca nu ne-ar fi despartit atatia kilometri; imi raspund simplu "Nu conteaza. Totul e asa cum e... si nu pot face nimic pentru a face distanta sa dispara de tot". Sunt geloasa. E absurd. Nu as putea sa-ti reprosez nimic. Nu e vina nimanui.
Imi asum toata durerea ce va sa vina, imi asum toate lacrimile pe care le voi varsa pentru tine, imi asum toate riscurile unei inimi frante. Minte-ma, minte-ma frumos! Nu-mi pasa... Oricum as fi facut asta pentru ca eu
Desi...stiu ca ai nevoie de mine, ai nevoie de un prieten :)
marți, 13 iulie 2010
La ce ma gandeam?
Asa...here I go...deci, la ce naiba ma gandeam cand am facut acest blog?
Sincer...habar n-am, dar ideea este ca asa am avut chef (aka "This was what I was supposed to do" aka2 "This is my destiny" xD)
Despre ce voi scrie in continuare? Pai, avand in vedere ca am minim o mie de ganduri pe minut, voi scrie o parte din ele (fie ele si flashback-uri care nu-mi dau pace atunci cand pun noaptea capul pe perna, dar pe care nu doresc, totusi, sa le uit)
Daca nu-ti convine...ei,bine, du-te-mpusca-te!
Daca am chef sa scriu ca azi am mancat 3 morcovi, iar acum mor de foame (puiul de la pranz s-a ars, desi era congelat atunci cand l-am pus la foc) -_-"...asta o sa scriu ^_^
Enjoy!
*rawrrr*
Sincer...habar n-am, dar ideea este ca asa am avut chef (aka "This was what I was supposed to do" aka2 "This is my destiny" xD)
Despre ce voi scrie in continuare? Pai, avand in vedere ca am minim o mie de ganduri pe minut, voi scrie o parte din ele (fie ele si flashback-uri care nu-mi dau pace atunci cand pun noaptea capul pe perna, dar pe care nu doresc, totusi, sa le uit)
Daca nu-ti convine...ei,bine, du-te-mpusca-te!
Daca am chef sa scriu ca azi am mancat 3 morcovi, iar acum mor de foame (puiul de la pranz s-a ars, desi era congelat atunci cand l-am pus la foc) -_-"...asta o sa scriu ^_^
Enjoy!
*rawrrr*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)